Învățătoare, absolventă a Universității "Cuza": Alfabetul nu se învață online

Cum s-a adaptat o absolventă a Universității de la Iași, învățătoare în Brașov, pandemiei. Iată ce povestește Florentina Tituleac:

Sunt învățătoare la clasa a II-a, într-o școală din Gârcini, Brașov. Localitate cu una dintre cele mai compacte comunități cu origini rome din Europa. Clasa a doua am început-o cu alfabetul. Doar în 11 dintre familiile elevilor mei există telefon mobil. Chiar și pentru cei care au, este inutil uneori, fiindcă nu există semnal peste tot. Jumătate dintre părinți sunt analfabeți și nu au cum să își ajute copiii la învățarea lecțiilor, online sau offline, iar mulți alții nu se descurcă să-i sprijine nici la exerciții din abecedar.

Mi-am dorit foarte mult să ne întoarcem la școală. În martie, când s-au suspendat cursurile, am așteptat cu nerăbdare trecerea celor 14 zile pentru a mă revedea cu elevii mei. Am crezut până în ultima clipă că voi reuși să-i învăț tot alfabetul în clasa I. Nu a fost să fie, așa că m-am apucat de proiectat lecții online pentru copiii dintr-o comunitate în care nu există semnal la telefonul mobil.

De fiecare dată când primesc câte un mail, sper să nu găsesc în el anunțul că intrăm în scenariul roșu. Din martie și până în iunie, cât am fost online, m-am străduit alături de părinți să creez contexte de învățare pentru elevii mei care nu au smarpthone-uri, tablete sau semnal la telefonul mobil. Dar școala la distanță nu a produs învățare la mine în clasă. Din punct de vedere legal, am bifat tot ce scria în fișa postului: am creat o clasă în Google Classroom unde postam materialele pe care le trimiteam pe Whatsapp și Facebook, trimiteam feedback copiilor, sunam o dată la două săptămâni la fiecare copil acasă pentru a-i întreba pe elevi cum sunt și pe părinți dacă au nevoie de ceva. Uneori sunam câte două-trei zile până răspundea o mamă, un tată sau un bunic și chițăiam singură prin casă de fiecare dată când auzeam vocea cuiva și nu a mesageriei vocale.

Ba chiar am creat kituri educaționale pentru fiecare copil din clasă. Le-am pus fișe de lucru, creion, radieră și ascuțitoare, cărți cu Elmer – un elefănțel hazliu care descoperă lumea – și chiar semințe, pentru a continua lecția despre plante începută la Explorarea Mediului. În prima zi în care am ieșit din carantină, am fost la școală cu kiturile pentru copii, de frică să nu intrăm iarăși.

În iunie am tras linie: copiii știau doar jumătate de alfabet, abia ne apucasem de adunări și scăderi, doar vreo cinci din clasă reușeau să lege în cuvinte literele pe care le citeau. Școala online nu se poate realiza doar cu bunăvoința mea și a celor nouă părinți (pe care îi adunasem în martie) de pe grupurile de Whatsapp și Facebook. Am visat la o școală de vară, unde să recuperăm ceea ce am pierdut, dar nici asta nu a fost posibil.

Aflați amănunte de pe scoala9.ro.

Comentarii

There are 0 comments for this article

Adauga comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.