Foarte puţine lucruri se mai repară, acum majoritatea se înlocuiesc cu altele noi. Atelierele de reparaţii sunt extrem de rare şi doar pentru „săraci, zgârciţi, înapoiaţi, prinşi în capcana trecutului ori nostalgici ai comunismului”. „Păcat să se piardă”, asta am auzit toate copilăria (...)
Ce a fost şi ce urmează după criza pandemică? Migraţia este un fenomen de mobilitate a populaţiei în spaţiul fizic sau geografic, constând în schimbarea domiciliului unei persoane sau grup de persoane dintr-un loc într-altul, înţelegând prin aceasta mişcarea dintr-o unitate administrativă în (...)
Sau cum le-a explodat istoria în faţă. Vom continua să purtăm povara comunismului, întrucât nu am avut nici tăria, nici ocazia să ne separăm de el. Un partid menit să opereze separarea de trecutul comunist şi să propună o alternativă a fost la început boicotat, iar mai apoi compromis. Am în vedere PNŢCD (...)
Povestea pe care ne-o propune Andra în Privind către Apus e una a timpului nostru, în care, după cum am spus, spaţiul real şi cel virtual coexistă în armonie. Romanul Privind către Apus al Andrei Ştefan ne prezintă o lume închisă într-un bol magic, în care se află amestecate, într-o (...)
Unchiul Vanea, lecturat scenic şi regizat de Claudiu Goga, este un dublu statement susţinut de actorii ieşeni, pledând pentru normalitatea teatrului (redeschiderea teatrelor) şi pentru revenirea la teatralitate. Cred că am acumulat cu toţii mult prea multe temeri, tristeţi, nevroze, drame, iar lucrul acesta a început (...)
- articol fără covid 19 - Was machst du gerade, Michael?, mă întreabă Facebook în varianta germană. Adică ce fac eu taman acum? Păi, pe la mijlocul lui august, m-am minunat de modificările taman propuse de Facebook, modificări de design (dar nu numai) care par făcute pentru proşti, pentru persoane cu dizabilităţi de (...)
Agresive şi insidioase, subprodusele culturale pe care le numim, cu un termen generic, manele ne dau măsura răspândirii îngrijorătoare a ţigănirii unei mari părţi a publicului românesc. La tot pasul, pe canalele media, la radio şi tv, în mediul on line, pe stradă şi în prăvălii, pe la nunţi (...)
Aceasta e probabil cea mai grea poruncă din toată Evanghelia: "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri!". Completată imediat de: "faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi; binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri" (Luca 6, 27-28). Pare greu de împlinit acest (...)
Chiar dacă nu aş fi avut posibilitatea să ascult concertul de duminică, 4 octombrie, gândurile despre Archaeus şi-ar fi găsit locul aici. Nu doar pentru că s-au împlinit trei decenii şi jumătate de când a fost înfiinţat. Cel mai recent program (4 octombrie, filarmonica din Bacău) a dovedit (...)
Când anunţă moartea cuiva, în principiu a unei personalităţi cunoscute (ceea ce nu e întotdeauna cazul), site-ul derapează în grandilocvenţă şi în automatisme goale de sens. Astfel, orice deces reprezintă un „doliu uriaş”. După ce, ca să fiu în rând cu lumea, mi-am luat în (...)
Studiourile Mosfilm de la Chişinău! Pe măsură ce se apropie ziua de 1 noiembrie, data primului tur al alegerilor prezidenţiale de peste Prut, „ziariştii” şi „analiştii” trusturilor mediatice arondate preşedintelui Dodon - preluate în stare perfectă de funcţionare de la oligarhul Plahotniuc - au declanşat (...)
Întâlnirile studenţilor de altădată, între ei şi cu profesorii lor, m-au făcut întotdeauna să gândesc o astfel de revedere peste ani ca pe o adevărată Sărbătoare, nu numai a ataşamentului faţă de Alma Mater ca „spaţiu” şi climat ale acelei vârste tinere către care se revine ca spre o (...)
„Laa instaanţăă meelg cuu aaltceevaa. Suusţiin căă m-aauu deesnaaţiioonaaliizaat ceeii dee laa LLS, puunâânduu-măă săă fuumeez... Aam şii dooveezii. Mii-aauu daat naarghiileeaa, aauu făăcuut aapooii seelfiiuulii şii auu puus poozeelee pee Facebook cuu coomeentaaliiuul - S-aa tuulciit (...)
„Without memory, there is no culture. Without memory, there would be no civilization, no society, no future.” Elie Wiesel „Şi dintr-o dată amintirea mi-a apărut. Gustul era cel al prăjiturii pe care duminica dimineaţa, la Combray (pentru că în acea zi nu ieşeam din casă înaintea slujbei religioase) când (...)
Ce se va întâmpla cu strada mea, numită oficial a Bisericii, dar pe care tomeştenii nu o numesc nicicum? Nu ştiu cum se numeşte strada mai sus, dar pe această şosea se ajunge la Păun şi de aici se intră în drumul Iaşilor care vine dinspre sud. Acum câţiva ani a fost asfaltată până la nenea Grigore, (...)
Sunt atâtea aspecte care caracterizează un om prin prisma minţii lui, că s-ar putea scrie tone de cărţi, de aceea e important să se descopere doar plusurile lui, acelea pe care el le-a considerat cu adevărat importante. Restul sunt înşelătoare. Pentru că timpul unui om şi spaţiul în care se desfăşoară acesta sunt (...)
Începând cu anul 2010, pe data de 20 octombrie, se aniversează în peste 130 de ţări Ziua Mondială a Statisticii. Această aniversare a fost stabilită prin Rezoluţia Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite 64/267 din 3 iunie 2010, ca o recunoaştere a activităţii Comisiei de Statistică a ONU, care (...)
Trăim o stare de agitaţie care ne complică vieţile, iar pe unii îi împiedică să gândească responsabil. Am în vedere mai ales pe cei care au datoria - prin statutul funcţiei şi fişa postului - să aducă măcar un strop de calm, dacă pace nu pot, din varii motive, care ţin nu atât de complexitatea (...)
Mergeam cu autobuzul 42 CUG – Copou, pe traseul ce cuprinde Bazarul, dealul Cetăţuia, cartierul Frumoasa, Manta Roşie, Pasarela Bucium, Bulevardul Socola, Bulevardul Tudor Vladimirescu, Elena Doamnă, Tg. Cucu, Bulevardul Independenţei, Casa Studenţilor, Universitatea, Supermagazinul Copou, Rondul de la Agronomie şi înapoi. (...)
Prin ianuarie 1974, tata a primit o scrisoare oficială de mulţumire de la maiorul în rezervă Ioan Călugăr, comandantul Centrului de Pregătire Militară a Tineretului pentru Apărarea Patriei de pe lîngă Întreprinderea de Confecţii „Steaua Roşie“ Sibiu. Iat-o: „TOVARASUL ASTNER MIHAI Com. APOLDUL (...)
Nu îmi mai permit în actualul context pandemic să vă îndemn să fiţi buni. Pentru că mă uit în jur şi observ că oamenii buni au cam dispărut. Sau – dacă au dispărut – nu au fost niciodată acolo. Însă nu voi înceta să vă călăuzesc privirea spre frumos, iar astfel poate măcar cineva se (...)
Iaşul nu duce lipsă de poeţi talentaţi şi valoroşi, de poeţi importanţi sau foarte importanţi. Cred însă că, dacă facem abstracţie de Eminescu, doar puţini au fost atinşi, cum se spune, de aripa geniului. Aceştia sunt Mihai Ursachi şi Nicolae Ionel. Deşi acest lucru mi se pare atât de evident încât nu ar (...)
E unul dintre acele momente în care nu-mi mai vine să spun sau să scriu ceva. Doar rugăciunea mai ajută. Mă aflu la capătul unei săptămâni în care am făcut conferinţe de presă, am dat declaraţii şi interviuri, am avut intervenţii prin telefon la posturi de radio sau de televiziune. Au fost zile în care, (...)
Rădăcinile utopiilor sunt glorioase. În secolul patru înainte de Hristos, Platon visa la cetatea ideală cârmuită de filozofi regi, filozofarea fiind, după el, singura activitate aducătoare de fericire. Peste opt sute de ani, sfântul Augustin aduce în cetate ajutorul divin, înlocuindu-i pe filozofii (...)
O personalitate şi un univers pe care şi-a propus să le reconstituie fiica scriitorului, Anne de Lacretelle, într-o carte intitulată O întreagă lume (Tout un monde, Editions de Fallois, 2019), cu subtitlul Jacques de Lacretelle şi prietenii lui. (...)Personajul nu este însă ataşant şi nici măcar nu mi s-a (...)
Un oraş, cu cât este mai mare, cu atât este mai creativ. Astfel, dacă un oraş este de zece ori mai mare decât altul, este de şaptesprezece ori mai inovator sau, dacă este de cincizeci de ori mai mare, este de 130 de ori mai inovator. Nu merg mai departe, pentru că „se sparie gândul”, vorba (...)
Început de octombrie, trei Festivaluri ieşene, aş zice, „umăr la umăr”: FILIT, FITPTI şi SFR. E bine, e rău că sunt aşa de sincrone? Alegem, desigur, adesea cu regretul, făcând-o, de a renunţa la altceva. Dar e drept că tot mai bine e să ai de unde alege. Ei, dar, astea-s ecouri, de ediţii normale, cea (...)
A chemat un student mai pirpiriu să-i fie partener. Insul, odată răsucit, în loc să-şi turuie partitura, a început să răcnească: „Văleu, dom’ profesor, am ameţât rău di tăt şî mai văd şî celi di sub fusta lu’ Pietroniela!” Ponos s-a enervat cumplit şi i-a dat drumul din (...)