Procesul radiațiilor: instalarea unui accelerator de particule în Copou a stârnit un război în instanțe

Instalarea unui accelerator de particule într-un subsol din Copou a declanşat un adevărat război în instanţe. O familie a cărei proprietate se învecinează cu subsolul şi care se teme că ar putea fi afectată de radiaţii a atacat autorizaţia de construire. Dacă la Tribunal sentinţa nu i-a fost favorabilă, Curtea de Apel a admis „în parte“ plângerea. Acum avocaţii aşteaptă motivarea sentinţei pentru a se lămuri dacă acceleratorul de particule mai poate fi instalat în subsolul clinicii medicale private.

O familie de ieşeni luptă de mai bine de trei ani pentru a obţine anularea autorizaţiei de construire eliberate pentru construirea unei clinici medicale în curtea vecină cu a lor. Miezul conflictului nu constă în funcţionarea propriu-zisă a unităţii medicale, ci în faptul că într-unul dintre subsolurile acesteia urmează să fie instalat un accelerator de particule destinat tratării bolnavilor de cancer. Acesta va fi instalat practic la limita proprietăţii, învecinându-se cu mica grădină a familiei, iar aceasta se teme de efectele pe care funcţionarea instalaţiei le-ar putea avea asupra sănătăţii sale, pe termen lung. Până acum, instanţele au luat decizii contradictorii: Tribunalul le-a respins plângerea, care le-a fost însă aprobată de magistraţii Curţii de Apel. În lipsa motivării instanţei, încă nepublicate, avocatele ambelor părţi sunt în expectativă: dispozitivul hotărârii menţionează că acţiunea a fost admisă „în parte“ şi încă nu se ştie ce va urma. Subsolul în cauză este deja construit.

În decembrie 2015, Primăria a aprobat transformarea unei case situate lângă Spitalul Parhon în clinică medicală, prin refacerea şi etajarea a două corpuri de clădire, inclusiv a subsolurilor aferente. În primăvara lui 2017, familia Diaconu, a cărei proprietate se învecinează cu clinica, a constatat că în curtea acesteia se amenajează un subsol situat în afara corpurilor de clădire reabilitate. Iniţial, li s-a spus că se amenajează parcarea. Ulterior, au aflat că sub parcare vor fi amenajate alte cabinete şi că va fi instalat şi un accelerator. Cum acesta funcţionează cu utilizarea unor surse radioactive, a apărut temerea că radiaţiile emise i-ar putea afecta şi pe vecini. Aceştia au fost cu atât mai indignaţi cu cât nu li se ceruse acceptul. De aici, a început războiul. Întâi, prin petiţii adresate Agenţiei de Protecţie a Mediului, Primăriei, Direcţiei de Sănătate Publică, Inspectoratului în Construcţii, beneficiarilor din străinătate a investiţiei, un centru medical turc sau Direcţiei pentru Cultură, întrucât casa familiei Diaconu este monument istoric. Apoi, în instanţă.

Argumentele familiei Diaconu

În faţa Tribunalului, reprezentanţii familiei Diaconu au susţinut că amenajarea subsolului era ilegală. Întâi, pentru că acesta era amenajat în afara clădirilor deja existente, independent structural de acestea, reprezentând practic un imobil nou, chiar dacă era unit cu celelalte subsoluri. Acest fapt ducea la o neconcordanţă între autorizaţia de construire iniţială şi proiectul tehnic final. Apoi, pentru că se schimba funcţionalitatea zonei, dintr-una rezidenţială într-una cu profil medical. Şi, nu în ultimul rând, pentru că nu fusese cerut acceptul tuturor vecinilor, în speţă şi al lor.

„De aceea a evitat Romanec Medical să ne ceară acordul ca vecini din imediata vecinătate, pentru că fiind primii şi cei mai afectaţi de construcţia ce urma a fi realizată, erau conştienţi că nu ne vom exprima niciodată acordul pentru a fi iradiaţi permanent în propria noastră casă, la nici 10 metri de acceleratorul de particule. Familia Romanec însăşi a locuit acolo înainte de a schimba destinaţia clădirilor şi a decis să se mute într-o altă zonă, pentru a se proteja, evident, de activitatea radioactivă pe care urma să o desfăşoare lângă casa noastră“, se menţionează în concluziile scrise depuse de familia Diaconu la dosar.

Cum se apără clinica medicală

În replică, reprezentanţii clinicii au subliniat faptul că, deşi subsolul se învecinează cu proprietatea Diaconu, între acesta şi casă este o distanţă de 12 metri, reprezentată de grădina casei. De altfel, subsolul nu ar fi un nou imobil, ci doar o prelungire a celor existente, nicio lege neprecizând că subsolul trebuie să respecte conturul clădirii. Apoi, în imediata vecinătate se află spitalul „C.I. Parhon“, funcţiunea de cabinete medicale fiind deci compatibilă cu cea a zonei. Acordul familiei Diaconu nu ar fi fost necesar, întrucât subsolul cu pricina nu se învecinează cu casa acesteia, ci doar cu grădina. În plus, autorizaţia de construire viza pur şi simplu construcţiile ca atare, nu şi ce urma să fie amenajat în ele, instalarea unui accelerator de particule nefăcând parte din atribuţiile municipalităţii, ci ale altor instituţii, specializate. Or, acestea aveau să se pronunţe atunci când urma să se solicite autorizarea funcţionării acceleratorului. Despre acesta, reprezentanţii clinicii au afirmat că este o instalaţie perfect sigură, simplul fapt că urma să fie deservită în permanenţă de personal medical fiind o garanţie că ea nu afectează sănătatea celor din apropiere. Cu atât mai puţin ar putea acceleratorul să îi afecteze pe cei aflaţi la suprafaţă.

„Nu construcţia în sine a creat nemulţumiri, ci dispozitivul medical de radioterapie, aspecte care însă nu cad în competenţa Primăriei şi nu atrag anularea autorizaţiei de construire“, s-a precizat în notele de concluzii ale reprezentanţilor clinicii.

Prima sentinţă

Dezbaterile din Tribunal s-au transformat într-un război de uzură pe tema definirii legale şi a extinderii termenului de „vecin“, a măsurii în care subsolul respectiv reprezintă un corp de clădire distinct, dar şi a siguranţei în utilizare a viitorului accelerator de particule. Magistraţii Tribunalului au respins plângerea familiei Diaconu, motivând că subsolul a fost în fapt autorizat, că acordul vecinilor este necesar doar în cazul în care trebuie luate măsuri de protecţie a clădirilor şi că funcţionarea acceleratorului nu face obiectul autorizaţiei de construire.

„Nicio lege nu prevede «aviz de construire a unui accelerator liniar pentru radioterapie». Există legislaţie pentru avizarea şi autorizarea construcţiilor şi există legislaţie separată care reglementează activitatea nucleară, ce include radioterapia, precum şi instalaţiile folosite în această activitate. Pentru autorizarea construcţiilor există anumite proceduri, iar pentru autorizarea activităţilor în domeniul nuclear există alte proceduri“, au argumentat judecătorii.

Curtea de Apel „dispune anularea autorizaţiei de construire“

Sentinţa dată de Tribunal în octombrie anul trecut a fost însă întoarsă la 180º de Curtea de Apel, în martie. Aceasta a admis recursul înaintat de familia Diaconu, casând „în parte“ sentinţa Tribunalului.

„Dispune anularea autorizaţiei de construire. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei care nu contravin prezentei decizii. Definitivă“, au dispus, sec, judecătorii.

„Aşteptăm motivarea cu curiozitate, mai cu seamă că acţiunea noastră apare ca admisă în parte. În care parte, nu rezultă din dispozitiv. Nu pot specula asupra aspectelor asupra cărora s-a oprit Curtea de Apel. Oricum, e o situaţie dramatică, fiind vorba de o activitate de mare interes public. Se ştie că există, din nefericire, foarte multe cazuri de cancer şi un deficit enorm de echipamente de tratament. Noi am prezentat în instanţă opinii ale unor fizicieni, ale unor ingineri constructori a căror onestitate nu poate fi pusă la îndoială, am arătat şi un caz din ţară, în care un accelerator de particule a fost instalat perete în perete cu o construcţie rezidenţială, fără a se considera că există vreo problemă de siguranţă. M-a surprins soluţia instanţei. Nu ştiu care este finalitatea practică. Motivarea va fi lămuritoare cu privire la ceea ce s-a considerat nelegal“, a declarat Marieta Volovăţ, avocata clinicii.

„La Institutul de Oncologie, acceleratorul este îngropat într-un buncăr“

Cum sentinţa Curţii de Apel este definitivă, ea mai poate fi atacată doar prin căi extraordinare, care pot fi promovate în condiţii deosebit de restrictive. În condiţiile în care subsolul este deja construit, deasupra fiind amenajată parcarea clinicii, este neclar care va fi rezultatul concret al anulării autorizaţiei de construire. Teoretic, construcţiile edificate ilegal trebuie demolate, un subsol fiind însă, prin însăşi natura lui, mult mai dificil de desfiinţat.

„Noi am mizat, în acest caz, pe lipsa solicitării acordului ca vecin direct prejudiciat, mai ales că este schimbată destinaţia zonei. Construcţia era, evident, un subsol nou, neautorizat. Consecinţa locală ar fi demolarea şi mutarea activităţii ce implică acceleratorul în altă locaţie, în condiţii care să garanteze siguranţa. La Institutul de Oncologie, acceleratorul este îngropat într-un buncăr, departe de traficul pietonal şi de case, într-o zonă protejată, nu într-un subsol cu pereţi simpli, din beton. Aşteptăm motivarea sentinţei pentru a putea stabili ce urmează, ca acţiune concretă“, a spus avocata familiei Diaconu, Cătălina Ancuţa.

Comentarii

There are 0 comments for this article

Adauga comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.