Duminica, 1 Martie 2020

Suplimentul de cultură

Când teatrul scrie pagini ale istoriei

Teatrul Ford din Washington DC a devenit celebru în întreaga lume nu atât datorită spectacolelor pe care le-a găzduit, cât mai ales din cauza faptului că așezământul a fost scena unui asasinat. Era la numai doi ani de la inaugurare (august 1863) când, în seara lui 14 aprilie 1865, la ora 22:15, (...)

Un mister fără secrete

Nu ne pasă de cultură! Cum e posibil așa ceva! Nu mă opresc acum asupra bugetelor, numărului de biblioteci sau pieței de carte, pentru că rareori am avut cifrele la mine și când le-am avut mi-au ieșit vorbe. Doar câteva observații pe lângă subiect așadar (nu fără să spun mai întâi, ca să nu existe (...)

Scrisoare către Yoko Tawada

Cartea Ultimii copii din Tokio (traducere din limba japoneză de Monica Tamaș) a fost publicată la Editura Polirom în anul 2020. Dragă doamnă Yoko Tawada, vă scriu pentru că m-aș simți foarte vinovat tăcând. Vinovat aș fi dacă, după ce am citit Ultimii copii din Tokio, nu v-aș trimite un cuvânt de mulțumire, (...)

O nouă țintă: supereroii, incorecți ideologic

Presa americană are deseori, în ultima vreme, alură de ziar stalinist în care sunt denunțați inamicii ideologici, ca un îndemn la „rezolvarea problemelor ridicate de aceștia“. A fost întâi un articol al regizorului John Ridley care denunța Pe aripile vântului, publicat de „Los Angeles (...)

Interviu cu poeta Svetlana Cârstean: „Suntem ficționali prin definiție”

O fascinantă incursiune în lumea plină de poezie a Svetlanei Cârstean.   Cum ați început să scrieți poezie? Citeam că în copilărie scriați mai degrabă proză. Scriam proză și chiar credeam că o să scriu proză toată viața. Asta probabil pentru că citeam povești și romane: Povești nemuritoare, (...)

La Gomera a câștigat fluierând la Gala Gopo

Amânată cu trei luni din cauza pandemiei de coronavirus, cea de-a 14-a ediție a Premiilor Gopo, desfășurată în aer liber la Verde Stop Arena în 29 iunie 2020 (de ziua lui Șerban Pavlu, printre prezentatori), a avut un aer de picnic îndelung așteptat. Cum decizia autorităților de a permite spectacolele outdoor a (...)

Călătorii

Să învăț să fac pluta a fost o experiență inițiatică. După ce în copilărie era să mă înec în Cibin, împreună cu soră-mea, lucru care s-a repetat mai târziu la mare, când am înotat noaptea și curenții m-au tras în larg, am păstrat multă vreme o puternică frică de (...)

Autorul și opera

Ca vechi purtător al virusului prog-rock, mai mult floydish decât pinkie, nu puteam să reacționez altfel decât un junkie la vederea seringii când am ascultat piesa a doua a albumului Eupnea, editat la firma InsideOut Music de trupa engleză Pure Reason Revolution pe 3 aprilie 2020, după vreo nouă ani de tăcere. (Și vreau (...)

Cod roșu de jurnale

Toți cei care se visau scriitori au avut, în sfârșit, timp să își scrie romanul. Cursurile online de scriere creativă au fost copleșite de înscrieri, iar pe site-ul Amazon a înflorit secțiunea unde autorii își pot publica singuri cărțile. În lumea editorială, a fost emis codul roșu de (...)

Autobahn, un foileton teatral la FITS online

N-am lipsit de la Fes­tivalul Internațional de Teatru de la Sibiu cel puțin în ultimul dece­niu. Iar anul acesta, chiar dacă fizic nu m-am aflat acolo, am fost, între 12-21 iunie, cu ochii pe ediția online (a XXVII-a): zece zile, 138 de eveni­men­te difuzate în mediul electronic, spectacole din 30 de țări de (...)

Durerile mari sunt în viețile mici

Titlul e un vers dintr-un cântec pe care l-am înregistrat în toamna lui 2001 de la radio NRW în scopuri didactice. Versul ăsta mi-a rămas în cap mult mai mult timp decât cântecul propriu-zis. E la fel cu unele cărți, când le citești ai sentimente amestecate, dar constați mai târziu că te (...)

Amintiri din izolare

Am trăit o izolare grea, dar frumoasă, cum ar spune și Gică Hagi, dacă ar spune. Distanțarea socială a fost benefică pentru actul lecturii, dar și pentru vizionarea de filme artistice și seriale. S-a vizionat o integrală Jiří Menzel, dar și o integrală Omul-Furnică. Și Fauda, dar și saga familiei de narcotraficanți (...)

Manga și anime: noua mină de aur pentru Hollywood vine din Japonia

Este o tendință vizibilă în ultimii ani și care se ac­cen­tuează: după comicsurile cu super­eroi, producătorii de filme și seriale se lasă tot mai mult seduși de posibilitățile adaptării producțiilor animate japoneze. Aproape toate studiourile încearcă acum să găsească, printre nenumăratele producții (...)

Suplimentul de cultură

Arhitectura depresiei

De multă vreme nu mi s-a mai întâmplat asta: să cumpăr un LP doar după ascultarea unei piese, fără să cunosc nimic altceva, nici despre formație, nici despre disc. Unul dintre informații coechi­pieri și veseli colecționari ai grupului „Chestii faine pe vinil, CD, casetă“ a semnalat bucata printr-un link, (...)

Acolo unde nimeni nu a mai râs vreodată

Întreaga lume a urmărit cu sufletul la gură lansarea a doi as­tronauți americani cu ajutorul rachetei Space X. După încheierea transmisiunii, au rămas tot cu Netflix în față. Platformele de streaming au simțit și ele momentul, motiv pentru care în prezent pot fi urmărite nu mai puțin de trei seriale de (...)

Un pic de atrocitate

Am constatat că îmi feresc ochii atunci când într-un film urmează scena de la morgă, în care medicul sau polițistul dezvelesc cadavrul. Nu încep neapărat să caut alt film dar, ca din întâmplare, mă uit puțin pe pereți. În adâncul sufletului, sunt o domnișoară de pension, incapabilă (...)

Cultura colorată în negru, nuanța Black Lives Matter

Din convingeri ideologice, din oportunism sau poate de frica „gloatei dezlănțuite“ și a pierderii jobului, toată lumea s-a grăbit în ultima săptămână să se înșiruie disci­plinată, conformându-se modei zilei, adică preceptelor mișcării Black Lives Matter. Retragerea filmului Pe aripile (...)

În cărțile lui David Grossman poți să râzi și de suferință

Pentru David Grossman, autor care a fost recompensat cu numeroase premii internaționale (de ce nu și un Nobel în viitorul apropiat?), scrisul a fost terapia prin care a supraviețuit morții fiului său în război. Și-a regăsit rostul trăgând de firele personajelor sale, dar s-a și deschis uluitor în câteva (...)

Jurnal de coronavirus: cu mască, fără mască

Știu că un asemenea titlu stârnește ecouri nostalgice doar în rândul celor de o anumită vârstă, dintre care mulți sunt con­siderați și cei mai primejduiți de noul coronavirus, COVID-19. Ce poate fi însă mai potrivit pentru a descrie România de după ridicarea stării de urgență și apoi a celei (...)

2020: reforma în cultură se amână din nou?

La trei decenii de la Revoluție, se discută în continuare despre necesitatea reformării modului în care funcționează cultura în România – ideea a planat mult timp ca o necesitate stringentă, dar politicul a arătat de fiecare dată cum se poate evita inevitabilul. Cel mai nou episod din această saga s-a difuzat (...)

Toți copiii librăresei, povestea poveștii

Dacă nu ar fi fost un titlu foarte lung, acest text s-ar fi putut intitula „Cum am scris un roman în 66 zile, șase luni și șase ani“. Chiar așa, începând cu zilele. Am scris Toți copiii librăresei în 66 de zile. Zile de lucru continuu, intens. N-aș fi știut acest detaliu dacă nu m-aș fi uitat acum (...)

Cuvintele filosofiei. Reportaj de pe câmpul de luptă

Într-o bibliotecă de filosofie, „instru­men­te­le“ ocupă raftul întunecos: acolo sunt dicțio­narele groase, istoriile în multe volume, crestomațiile, gramaticile diver­selor limbi în care s-au scris marile opere. Toate respiră un aer sever și posac. În ele găsești nume, titluri, (...)

Cum va arăta îmbrățișarea viitorului?

Nu mi-am văzut prietenii de câteva luni și tot încerc să îmi imaginez cum ne vom saluta la reîntâlnire. Pupatul pe ambii obraji a devenit sport extrem. Îmbrățișările sunt periculoase. Strângerile de mână nu fac parte din repertoriul meu, dar până și acest gest este problematic. Cum (...)

Trei povești de dragoste teatrale

Cum încep toate poveștile din lume? Sintagma introductivă cu potențe magice care deschide porțile nelimitate ale ficțiunii raportându-se totuși la contingent sună așa: „A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti!“.   1. Astfel încât a fost odată ca niciodată o actriță (...)

Page generated in 0.0338 seconds.